Eliza canta

In ultimele saptamani progresele Elizei la vorbit sunt uimitoare. Zice foarte multe cuvinte noi, nici nu mai fac fata sa le retin si sa le notez, ma uimeste ca vorbeste pur si simplu, cuvinte pe care nu le-am exersat niciodata, ci doar le-am rostit in prezenta ei. De exemplu, ieri cand stateam si il asteptam pe tati in masina, a trecut un barbat pe langa masina si ea se uita pe geam. Vazandu-l si ea, a zambit si mi-a spus "mami, nenea pimba" adica nenea se plimba.
Sau tot ieri eram la masa, mancam si Eliza in neastamparul ei obisnuit, in special in timpul mesei, a inceput sa zica si sa gesticuleze in acelasi timp cu manutele: "a buta, a pate, a cap, sus" adica la burta, la spate, pe cap, sus si isi ducea si manutele in locurile mentionate. Ne uitam la ea si nu ne venea sa credem, asta e sigur un joc invatat la gradinita dar pana acum nu l-a mai repetat niciodata.
Sambata in timp ce eu trebaluiam prin bucatarie, ea se juca pe langa mine si canta "la,la,la" dar pe o tonalitatea tare dragalasa, chiar incerca sa fredoneze un cantecel. Si dintr-o data incepe sa zica, in timp ce se legana de pe un picior pe altul "naaanii, naaanii, puuu-iuuu maaamiii" exact asa de corect. Acum cateva zile canta un cantecel ce i-l tot puneam eu pe youtube, pt ca ii place, cu sunetele in engleza: "a-pple, a-pple, a-a-a", era mortala. Ma surprinde intr-un mod extraordinar de placut.
Cantam impreuna "Alunelu" si partea ei preferata e cea in care zice "male, male va faţe" adica mare, mare se va face.
Stie ca "pocu"=porcul ne da "cane"=carne, vaca ne da papi=lapte, gaina ne da ou, "abina" ne da "miene".
"abinele" stau in "tupi"=stupi. Zice la floare "foale", ii place mai ales sa fie "osie" si florile sunt pe limba ei ''foalele". Are un "puas"=iepuras "ioz"=roz si tati, cand nu e acasa, are "tiaba" adica treaba.
Ii place sa faca "tipa-tipa" adica cipa-cipa la baita, si zice corect baie, si mai zice si "pala" adica spala si "punu"=sapunu'.
Recunoaste cateva litere A,C, D si cifre si culoare "osie"=rosie si "vede"=verde.

d'ale alaptatului :))

Sambata eram toti trei in sufragerie si Eliza se juca foarte frumos singura, mai exact statea cuminte la masuta ei si mazgalea de zor. La un moment dat am zis merg pana la baie si vin imediat, lasand usa la baie intredeschisa, ca de obicei. In timpul acesta, a iesit si tati din camera pentru cateva secunde, Eliza ramanand singura. A inceput sa planga si sa strige dupa tati, a fugit la usa si cand a vazut ca nu-l mai prinde, a plans mai tare. Am chemat-o la mine in baie si cand m-a auzit, a avut o revelatie si a venit grabita si cu lacrimi de pe obraji la mine, strigand: "mami, tzitziiii!" Mi-a fost mila de ea si stiind care e consolarea suprema, am luat-o in brate si, acolo, pe "tron", i-am dat tzitzi (sa precizez ca eram doar pentru treaba mica...) Cu ochii inca lacrimi dar foarte multumita de oferta, inainte sa prinda sanul s-a uitat in ochii mei si mi-a spus foarte convingator "i bun tzitzi, bun tzitzi!"
Cum as putea sa o refuz cand imi aduce un asemenea argument?