Din vise

Intr-o noapte am auzit-o foindu-se si m-am trezit sa vad ce face. Ea aplauda in somn si zicea "Babooo!" Avea o mutra multumita si zambitoare, chit ca dormea dusa.
In alta noapte a zis "O-oo!" tot in somn. Asta e o achizitie de la gradi, mirarea asta insotita de "O-oo", e un fel de "ho-paa, ia uite ce avem aici". Zicand-o si in somn, m-a pufnit rasul in gand, ca sa n-o trezesc. Ea insa a continuat tot in somn "mami, mami" si eu ii raspund " da". Ea mai face o data "o-oo!" si se intoarce multumita pe partea cealalta, dormind in continuare.

"La multi ani!"

Pe 24 august, Tudor, unul din colegii Elizei de la gradi, a implinit 2 ani. Si parintii i-au dus tort, educatoarele au decorat gradinita pentru petrecere. Desigur, i-au cantat si "La multi ani!" Mi-am dat seama de asta pentru ca Eliza fredona ceva asemanator si zicea "Aaa punţi aaanţi!" Ceea ce pe limba ei inseamna "La multi ani!" Am ras sa ma prapadesc cand am realizat ce zice si am pus-o sa repete de nu-stiu-cate ori. Si radeam in hohote de fiecare data cand zicea. Mi-a zis ca a papat "Totu", adica tortu'. Si au avut "blam" adica baloane. Are niste cuvinte in vocabular de mori de ras.

pana la 1 an si 11 luni

De cand merge la gradi a invatat sa spuna "da". Ca pana atunci zicea doar "nu" chiar si la ce ii placea. "Era" negativismului a inceput pe la 1 an si 7 luni. Nici acum nu e incheiata dar suntem pe drumul cel bun. Iti raspunde cu un "daaa" apasat si atat de convingator, asociat cu datul din cap, incat e imposibil sa nu iti vina sa o mananci :P
Nici acum nu ii place sa fie privita de straini sau sa discute cu ei, mai ales cand are toane.
A invatat multe cuvinte noi, printre care "bunga" care e punga, si "panca", adica banca :)), bun, bine. La "m" ii spune P. De exemplu la Maxi, cainele nostru, ii spune "Pasi", la mosu ii spune "posu" (cu s de la sanie). In loc de "r" si "l" zice "i", adica "maie" la mare, "doaie" la doare, "acoio" la acolo. Ma distreaza de mor cum poceste cuvintele!

De Sf. Maria

Ne-am trezit amandoua duminica dimineata pe la 8,30. Tati era plecat. E asa de frumoasa dimineata, cu ochisorii odihniti si usor umflati de somn! Si e tare dulce cum se ridica ea direct in fund apoi se intoarce spre mine si ma striga "mami". Eu ma fac ca dorm si ea vine si ma pupa apasat pana ma trezesc. Ce poate fi mai frumos de atat? :)
I-am zis "La multi ani!" si am pupat-o. Iar ea s-a uitat bucuroasa la mine si m-a intrebat: "to-tuu?" Adica tortul... Am ramas paf, nu ma asteptam sa asocieze urarea cu tortul si totusi, a stiut. Are o memorie foarte buna, cred ca a tinut minte de la zilele noastre de nastere, care au fost lunile trecute.
Ne-am dus la biserica si dupa aceea ne-am "conformat" si i-am luat tort. A fost atat de fericita! Au venit si bunicii si Alin sa o vada si sa o felicite si am sarbatorit-o. A simtit ca e ceva deosebit, a fost tot un zambet si o bucurie, a mancat tort de numa', era toata murdara de ciocolata pe la guritza :)
Dupa-masa au venit nasii cu Andrei si mai tarziu am iesit cu totii la plimbare pe centru. S-a distrat grozav, s-a jucat in apa la fantana arteziana si s-a udat, i-am cumparat o agrafa cu floricica rosie si 2 maracas de lemn. I-a placut tare mult sa tot zdrangane cu ele si era mandra foc de agrafa ei, mai ales ca ii spuneam ca e foarte frumoasa cu ea.

A 2-a saptamana de gradinita

Luni iar a plans cand am lasat-o, desi de data asta chiar am crezut ca va fi ok, copiii erau in curte, se jucau. Totusi, acum n-a vrut sa mearga pe saltea sa sara, nici pe tobogan sa faca "vuuum". Am lasat-o si am plecat dar ne-am intors cu masina pe alta strada si am urmarit-o de la coltul strazii, din masina, fara sa ne vada. Deja nu mai plangea, era de mana cu educatoarea, se duceau spre balansoar. A luat-o cealalta educatoare si a pus-o langa ea pe balansoar si Eliza statea cuminte acolo, ba chiar s-a lipit de doamna :) Asa ca am plecat linistiti.
Seara cand ne-am dus dupa ea, la 4 pm, abia se trezise, tocmai o schimbasera si cobora sa pape gustarea. Cand ne-a vazut a ramas pe loc, fara sa schiteze nici un gest. Ma gandesc ca nu-i venea sa creada ca ne vede pe amandoi asteptand-o. Dupa cateva secunde, a venit spre mine aproape in fuga si mi s-a aruncat in brate. Dar fara sa planga. Am pupat-o si i-am spus ca o iubesc, apoi am rugat-o sa mearga sa manance cu ceilalti copii. Si a mers, s-a asezat la masa si a mancat cu Iulia, stand foarte cuminte la masa. Nu ne venea sa credem cat de cuminte sta, fara sa se ridice sau sa sara sau mai stiu eu ce alte giumbuslucuri face acasa in timpul mesei.
Dupa aceea am iesit afara si iar n-a mai vrut sa plece. A luat toate jucariile la rand de cateva ori si tot nu se dadea dusa, orice i-am fi zis. Am luat-o cu forta in cele din urma si s-a cam smiorcait dar in masina i-a trecut, cand si-a vazut jucariile.

De marti incepand n-a mai plans deloc, am intrat tinand-o de manuta, nu s-a mai agatat de mine. De miercuri chiar mi-a facut cu mana la plecare si a zis "cius", daca i-a spus Iulia sa faca asa :) Cand merg dupa ea o gasesc vesela, jucandu-se, se bucura cand ma vede dar nu e disperata. O iau in brate si ma iubeste, se vede ca i-a fost dor de mine dar nu ii e urat acolo. Ii place.

Duminica

A fost o zi cu boacane. Eliza a fost neastamparata si n-a prea vrut sa manance. A facut caca la olita si a apoi venit dupa mine in dormitor, unde s-a asezat in fund pe covor! Nici n-am apucat sa-i spun ceva. Ce s-a intamplat? O pata mare de caca! norocul meu ca se asezase pe covorasul de langa pat, care e mic si am putut sa-l duc la chiuveta in baie sa-l spal mai usor.

Cand spalam vasele a vrut neaparat sa-i dau ei detergentul de vase. S-a tinut de capul meu pana i-am inchis capacul si i l-am dat. A fugit cu el in sufragerie. La un moment dat ma striga: "Mami, 'ai!" Ma duc repede, curioasa ce o fi facut. In momentul in care am aparut in usa, si-a ridicat caputul ei mic si dragalas si mi-a aratat ca vrea sa ma pupe, ţoncanind din buze. M-am bucurat si m-am dus spre ea sa o pup cand ce am descoperit? Desfacuse capacul de la detergent si varsase o cantitate potrivita pe coltar!! Stia ca facuse prostii si ma pupa dinainte, ca sa nu ma supar. Adevarul e ca nici nu am putut sa ma mai supar, am curatat si i-am spus ca nu-mi place ce a facut si as vrea sa nu se mai repete. Ma asculta spasita.

N-a tinut mult cumintenia, si-a luat cariocile si nu putea sa deseneze decat pe coltar, in caietul ei.
Degeaba i-am tot spus sa mearga la masa, ea imi spunea "nu, nu, nu! Pat!"
I-am atras atentia sa aiba grija sa scrie numai in caiet, nu si pe pat dar dupa 5 minute m-a strigat, si avea aceeasi mutrita dulce care se intindea spre mine sa ma pupe. Era clar, iar facuse ceva. Am pupat-o, nu m-am putut abtine (din nou!) si m-am uitat mai bine: desenase pe coltar si mai era si mandra, cu toate ca stia ca nu e bine ce a facut. Imi arata mazgaleala zicand "api", care pe limba ei inseamna "peste" Si intr-adevar facuse ceva ce semana cu un peste, sigur il facuse intamplator si apoi a realizat cu ce seamana.
Interesant cum distinge intre bine si rau si se gandeste cum sa faca sa para un rau mai mic, atunci cand face boacane.

Ziua 5

Vineri a plans cand am lasat-o la gradi, s-a lipit de mine cand am vrut sa o dau jos din scaun si abia am reusit sa o dezlipesc inauntru. A luat-o educatoarea in brate si ea se zbatea sa vina inapoi la mine si isi intindea manutele... Mi-a rupt inima... I-am spus ca ma intorc repede si am plecat, nu se linistea nicicum. Dupa ce am inchis usa, am mai asteptat 5 minute sa aud daca mai plange. Imediat dupa ce am iesit s-a oprit din plans dar m-a mai strigat de cateva ori.
Dupa-masa a plans din nou cand ne-a vazut dar i-a trecut repede. Acasa o astepta bunicul cu 4 pisicute mici-mici si era atat de incantata, incat chiuia de bucurie. Se agita toata pe langa ladita in care erau pusi si i-a luat pe rand in brate, apoi i-a pus pe iarba. Pe urma iar ii punea in ladita si zicea: "baga, baga" I-a pus tati in brate deodata si i-am spus sa se uite la mine sa-i fac o poza si s-a uitat tare mandra spre aparat si a si zambit.

Ziua 4

Azi n-a avut chef de nimic: n-a prea vrut sa manance, n-a vrut sa o imbrac, n-a vrut sa o incalt, se tot maraia. Cand cobora scarile zicea singura "a pii" si credeam ca va fi iar o zi buna la gradi. Dar nu, de cand am dat-o jos din scaun s-a lipit toata de mine si cand am intrat in gradinita a inceput sa planga. Am urcat cu ea pana la usa camerei lor si am lasat-o plangand, evident. Educatoarea a intrat cu ea si eu am coborat sa plec. Am mai asteptat pe hol sa ascult daca se opreste din plans. In urmatorul minut am auzit usa deschizandu-se si pe Eliza coborand scarile cu educatoarea si strigandu-ma. De plans nu mai plangea deja dar asa de amarata era cand ma striga! Am iesit repede din gradinita sa nu ma vada si am mai stat la usa. N-a mai plans asa ca am plecat mai linistita.
Cand m-am dus dupa ea, am ajuns un pic mai devreme, erau la masa, isi papau fructele. Ea m-a vazut prin usa si a inceput sa planga inainte sa-mi deschida educatoarea usa. Apoi cand m-a vazut langa ea, s-a potolit dar n-a vrut sa mai primeasca papa de la educatoare, in schimb n-a plecat de pe scaun si i-am dat eu, apoi a mancat singura! M-am bucurat sa vad ca mananca, educatoarele mi-au spus ca si la amiaza a papat tot, au avut supa de pui cu galuste si piure de cartofi cu chiftelute in sos. Supa e preferata ei, asa ca nu ma mir ca a mancat asa bine.
Mi-au spus ca a inceput sa-i spuna educatoarei pe nume, adica Iulia dar pronuntat un pic altfel, ceva de genul "Iula", pana acum ii spunea tanti. Si zice tot mai putin "nu" :)
La plecare iar a vrut in curte dar am lasat-o doar putin la joaca si am plecat pe la mama, ii era dor de Eliza. Acasa a papat un ardei umplut si inainte de nani un shake cu banana. A adormit la 9,30 dupa ce a si supt, bineinteles :) Am ramas cu o singura tura de titi.

Ziua 3

Am dus-o la gradi impreuna cu tati. A fost linistita pana am intrat. Acolo am dat de Teo, sarbatoritul zilei, plangand, nu voia sa se desparta de parintii lui. Cand la- vazut plangand si a ai vazut ca noi vrem sa plecam s-a pornit si ea pe plans. Am incercat sa o potolim dar parca mai mult inrautateam situatia si au inceput inca 2 copii sa planga. Asa ca am plecat. Aveam inima stransa, dupa vreo jumatate de ora am sunat sa vad ce face. Educatoarea a zis ca tocmai i-au cantat "La multi ani!" lui Teo si ca Eliza e linistita. Iar ma chinuiam sa o aud prin telefon daca se aude plangand dar nu se auzea niciun smiorcait. Dupa-masa m-au intampinat de mana, Eliza cu educatoarea. Era cuminte. Ceilalti copii erau sus, in grupa. M-a luat de mana si m-a tras spre scari "mami, 'ai" "unde sa vin?" "a pii"
M-am descaltat si am urcat cu ea la copii, unde a stat lipita de mine si ii privea cum se joaca. Apoi am iesit toti afara, Eliza n-a mai vrut sa plece, s-a urcat pe trambulina si a sarit intr-una. Apoi a vrut sa iasa, s-a dat pe tobogan, apoi pe leagan si tot asa. Am mai stat vreo ora, timp in care mi-au povestit educatoarele cum se comporta. Mi-au spus ca la masa nu trebuie decat sa-i spuna "ia sa vedem cum mananca Eliza", toti copiii se uita la ea si deschide gura automat. Cica mananca foarte bine. Ma mir si ma bucur in acelasi timp. La sfarsit o aplauda. Stiu ca metoda asta functioneaza la ea, ii place sa fie admirata si aplaudata. Mi-au mai spus ca e plina de energie (de parca nu stiam... cine a stat cu ea pana acum? :)) si ca e foarte flexibila, ar fi bine sa ne gandim sa o dam la gimnastica, sa nu-si piarda mobilitatea in timp. Ne-am gandit si noi la asta, de cand era bebelus am observat. Pe la 4 luni isi rotea gleznele, simultan, intr-un fel de nu ne venea sa credem.
La un moment a aparut Gabi cu cainii si ELiza a fugit la "usa" sa-i vada pe "Toto" = Thor si pe "Puki"= Smuki. La plecarea de la gradi a salutat in germana "cius" si a facut cu mana.
Am plecat la Gabi sa lase cainii si de acolo toate trei la Delia, sa o vedem pe prietena noastra Carla.
Acasa din nou a papat o data cand am ajuns si inca o data inainte de culcare. A supt si s-a culcat devreme.

A doua zi de gradinita

Ziua a inceput cu vreo cateva mofturi la mancare dar in final a terminat de papat. Ajunse in fata casei, gata de plecare, Eliza a luat matura sa curete petalele si frunzele cazute pe scari. Fetita harnica, dom'le! Apoi a aparut buni, dornica sa o vada si sa afle cum s-a comportat la gradi, nu o vazuse deloc cu o zi inainte. Eliza a reactionat urat, i-a zis ceva de genul tai-tai. Iar cand a mai aparut si bunicul, a inceput sa planga de-a binelea si s-a lipit de picioarele mele. Nu s-a potolit decat cand am ajuns la masina si am pus-o in scaun, de unde am dedus ca a plans de teama sa nu ramana acasa, cu bunicii.
Pe drum am intrebat-o unde mergem si mi-a raspuns bucuroasa "a pii", adica la copii. In fata gradinitei am dat-o jos din scaun si eu am ramas sa inchid masina iar Eliza a fugit spre poarta gradinitei si a inceput sa bata in ea, sa ii deschida cineva. Am intrat cu ea de mana in gradinita, fara sa riposteze. S-a asezat direct pe scaun, la masa si si-a luat plastilina, noua ei descoperire :)
Inainte sa plec am pupat-o si i-am spus ca plec dar ma intorc repede dupa ea. In prima faza a zis "mami" si s-ar fi ridicat de pe scaun dar s-a dus imediat educatoarea langa ea si i-a distras atentia asa ca, desi m-a vazut clar cand ies pe usa, nu a mai zis nimic, nu a chitait deloc. Dupa-masa, am plecat dupa ea impreuna cu tati. Cand am ajuns acolo, tocmai iesisera copiii afara si Eliza era in usa gradinitei, plangand! :( Venise bunica unui copil sa-l ia acasa si cand a vazut ca pleaca si ea mai sta, a inceput sa planga si sa strige dupa mami. Mi s-a rupt inima dar s-a linistit imediat si iar n-ar mai fi plecat dar nu mai puteam sta. De acolo am plecat acasa, ca sa pape, apoi in parc, unde am stat vreo 2 ore jumate. E gresit sa spun am stat, de fapt am alergat dupa Eliza, care nu a stat o clipa locului. Parca are si mai multa energie in ultimul timp. Am fost rupta de oboseala, cat am alergat dupa ea, era tot de la un tobogan la altul, apoi iar pe terasa din apropiere, unde era tati cu un prieten, ba langa iazul de la terasa unde erau si cativa pestisori... La un moment dat s-a descaltat si n-a mai vrut sa se incalte asa ca a mers desculta si nu s-a plans de loc, cred ca i-a placut. Apoi si-a bagat picioarele desculte in iaz, mai exact m-a luat prin invaluire, prima data s-a asezat pe o piatra de pe margine, apoi s-a intors cu spatele la mine si dupa aceea a inceput sa se balaceasca. Trebuia sa o tin de tricou sa nu cada si in final abia am luat-o de acolo. Acasa facut baie si a mancat lapte cu cereale, apoi s-a culcat, de data asta dupa 9, pe la 9 si un sfert dormea.

Prima zi de gradinita

Azi a fost prima zi de gradinita a Elizei! A fost o zi incarcata emotional dar ne-am descurcat foarte bine.
Mai fusesem acolo de vreo 3 ori inainte, cu Eliza cu tot, destul cat sa tina minte educatoarele si mai ales toboganul si salteaua de sarit.
Dimineata tati s-a trezit primul la 7,30 si a pornit televizorul cu sonorul incet. Eu imi propusesem sa ma trezesc la 8 asa ca daca am vazut cat e ceasul, mi-am zis ca numai bine mai atipesc putin. N-am avut norocul asta, in aproximativ 10 minute Eliza s-a trezit, s-a ridicat direct in fund si i-a zambit lui tati, apoi a inceput sa ma bata pe mine pe umar si sa ma strige. M-am ridicat, am pupat-o, i-am zis ca trebuie sa ne pregatim de gradi si m-am dus sa-i pregatesc micul dejun. A papat ou fiert moale cu almette si paine, preferatul ei si a baut un Actimel cu paiul.
A fost fericita sa-i pun in spate ghiozdanul in forma de ursulet si imi zicea intr-una " 'danu" adica ghiozdanu', stia cum se numeste pentru ca si eu port un ghiozdanel in care ii port lucrurile necesare.
La gradi am ajuns la 9 si nu a reactionat urat cand am plecat, de fapt nici nu a observat, descoperise plastilina si era fascinata. I-am spus educatoarei sa ma sune daca plange si nu o poate linisti, ca vin imediat sa o iau, sunt disponibila oricand. I-am luat si numarul ei de telefon si am plecat. Ufff, aveam niste emotii! Apoi am stat si am asteptat cu telefonul lipit de mine, in caz ca suna. Aveam numai noduri in stomac, ma tot gandeam ce face, daca mananca gustarea, daca plange dupa mine si nu ma suna nimeni... Pe la 11,30 n-am mai avut rabdare si am sunat eu. Incercam sa-mi dau seama prin telefon daca se aud plansete dar nu auzeam decat voci de copii care se jucau cuminti. Educatoarea mi-a spus ca e linistita si ca a plans doar putin de dimineata cand si-a dat seama ca noi nu mai aparem dar i-au distras repede atentia cu o carticica. Ok, ma linistisem putin dar urma o noua provocare: masa de pranz si somnul de amiaza. Initial imi propusesem sa o las doar cateva ore, apoi daca am vazut ca reactioneaza asa bine mi-am zis ca o las macar sa o pregateasca de culcare, sa vada ca toti copiii se pun la nani, se imbraca in pijamale etc. Am stat cu sufletul la gura de la 12 la 13, asteptand in orice clipa sa sune telefonul care, culmea, nu a sunat. Ma gandeam fie ce o fi acum, probabil ca nu plange, voi vedea eu daca a suferit sau nu cand o iau, dupa reactia pe care o va avea cand ma vede, cat de disperata imi va sari in brate.
Ii spusesem educatoarei ca vreau sa o iau acasa dupa somnul de amiaza si eventual sa ma sune cand se trezeste. Dar n-am mai avut rabdare sa astept telefonul si la 15,30 eram la gradi. Cand am intrat am descoperit cu uimire o Eliza cuminte si linistita, cu ochisori abia treziti :) imbracata si pregatita de gustare. Cand m-a vazut a zis doar "mami" si a zambit dar nu a sarit disperata in bratele mele. Apoi mi-a aratat plastilina pe care o avea in maini zicand : "uite!". Am chemat-o la mine si abia atunci a venit, am imbratisat-o si am pupat-o, ea a ras si dupa ce i-am dat drumul sa ma pot uita mai bine la ea, a venit singura si m-a pupat si ea. Atunci a devenit usor nerabdatoare sa plece, pentru ca educatoarea ii si pregatise gustarea sa o ia la pachet si a inteles ca e rost de plecare. Dar m-am gandit ca e mai bine sa o manance acolo si i-am zis Elizei sa mearga la masa, sa-mi arate care e locul ei, unde a mancat ea, eram curioasa cum mananca ea cu toti la masa. S-a dus si s-a asezat pe scaunel, relaxata si ascultatoare si a inceput sa rontaie fructe si biscuiti. Atunci m-am convins de ce mi-au spus, cum ca si la amiaza a mancat bine si fara mofturi. Oricum, am mai avut experiente unde Eliza a mancat mult mai bine in public, cu multi oameni la masa asa ca nu era greu de crezut ca a papat.
La somn cica a marait putin si a inceput sa o strige pe mami dar i-au dat un ursulet in brate si educatoarea a inceput sa-i arate ochii, nasul, urechile etc. si a zis ca a adormit repede, crede ca era obosita. Cred ca si eu, trezita de la 7,45!
In fine, dupa ce au terminat gustarea, copiii au iesit in curte, la joaca. Ei bine, Eliza nu a mai vrut sa plece, asa ca am mai stat o jumatate de ora sa sara pe saltea, sa se dea pe tobogan si altele.
Dupa aceea ne-am dus la o prietena care locuieste pe aceeasi strada cu gradinita, unde a cerut papa! Incredibil! I-a pus prietena noastra un bol de ciorbita de vitel si papat aproape tot! Acasa a mai mancat struguri si inainte de culcare un bol de lapte cu cereale, i-am facut duş şi la 20,30 eram in pat. A supt bine si a adormit inainte de ora 21. Oau, asa program sa tot avem, sper sa ne tina!
Ce n-am mentionat este ca am redescoperit cum e sa gatesti fara un copil urlator agatat de picioare :)) si cum e sa faci un dus relaxata, fara un copil care sa bata in cada si sa urle "baaaa-ieeee-baaaa-ieeee!" In acelasi timp am descoperit ce trista si goala e casa fara Eliza, imi venea sa umblu tot incet, ca si cand ar fi dormit!

Revenire

Revin asupra subiectului cu intarcatul ca sa spun ca Eliza nu s-a intarcat. A supt mai rar zilele acelea si acum suge iar seara la culcare si/ sau la amiaza, plus de cate ori ma vede vorbind la telefon. E o gelozie extraordinara care intervine cand eu duc telefonul la ureche, indiferent daca e cel fix sau mobil, ea sare direct la mine in brate : "mami, hopa-hopa! ţiţiii!" Nu conteaza ca tocmai a mancat si poate a baut si lapte, ea tot vrea ţiţi. Am inţeles ca pentru ea e o delicatesa, la care nu renunta usor. Şi isi cere drepturile cu o voceeee, ca nu am cum sa o refuz! Mai nou, din cauza ca i-am mai zis ca ma doare sau ma gadila uneori si sa lase un pic ţiţi sa se odihneasca, a fost afectata si inainte sa inceapa sa suga, cere voie, se uita la mine cu nişte ochi rugători si striga: ”papăăă!” apoi asteapta pur si simplu disperata si nu incepe sa suga până nu-i spun eu ”hai papă! Mi-e aşa milă de ea ca am zis ca nici nu ma mai gandesc la înţarcat o perioadă, o las sa sugă in voie. Oricum, azi a inceput grădiniţa, asa ca suptul de la amiaza s-a dus.

Se pare că dragostea dintre Eliza si ţiţi e mai rezistentă decât am crezut eu :)