Prima zi de gradinita

Azi a fost prima zi de gradinita a Elizei! A fost o zi incarcata emotional dar ne-am descurcat foarte bine.
Mai fusesem acolo de vreo 3 ori inainte, cu Eliza cu tot, destul cat sa tina minte educatoarele si mai ales toboganul si salteaua de sarit.
Dimineata tati s-a trezit primul la 7,30 si a pornit televizorul cu sonorul incet. Eu imi propusesem sa ma trezesc la 8 asa ca daca am vazut cat e ceasul, mi-am zis ca numai bine mai atipesc putin. N-am avut norocul asta, in aproximativ 10 minute Eliza s-a trezit, s-a ridicat direct in fund si i-a zambit lui tati, apoi a inceput sa ma bata pe mine pe umar si sa ma strige. M-am ridicat, am pupat-o, i-am zis ca trebuie sa ne pregatim de gradi si m-am dus sa-i pregatesc micul dejun. A papat ou fiert moale cu almette si paine, preferatul ei si a baut un Actimel cu paiul.
A fost fericita sa-i pun in spate ghiozdanul in forma de ursulet si imi zicea intr-una " 'danu" adica ghiozdanu', stia cum se numeste pentru ca si eu port un ghiozdanel in care ii port lucrurile necesare.
La gradi am ajuns la 9 si nu a reactionat urat cand am plecat, de fapt nici nu a observat, descoperise plastilina si era fascinata. I-am spus educatoarei sa ma sune daca plange si nu o poate linisti, ca vin imediat sa o iau, sunt disponibila oricand. I-am luat si numarul ei de telefon si am plecat. Ufff, aveam niste emotii! Apoi am stat si am asteptat cu telefonul lipit de mine, in caz ca suna. Aveam numai noduri in stomac, ma tot gandeam ce face, daca mananca gustarea, daca plange dupa mine si nu ma suna nimeni... Pe la 11,30 n-am mai avut rabdare si am sunat eu. Incercam sa-mi dau seama prin telefon daca se aud plansete dar nu auzeam decat voci de copii care se jucau cuminti. Educatoarea mi-a spus ca e linistita si ca a plans doar putin de dimineata cand si-a dat seama ca noi nu mai aparem dar i-au distras repede atentia cu o carticica. Ok, ma linistisem putin dar urma o noua provocare: masa de pranz si somnul de amiaza. Initial imi propusesem sa o las doar cateva ore, apoi daca am vazut ca reactioneaza asa bine mi-am zis ca o las macar sa o pregateasca de culcare, sa vada ca toti copiii se pun la nani, se imbraca in pijamale etc. Am stat cu sufletul la gura de la 12 la 13, asteptand in orice clipa sa sune telefonul care, culmea, nu a sunat. Ma gandeam fie ce o fi acum, probabil ca nu plange, voi vedea eu daca a suferit sau nu cand o iau, dupa reactia pe care o va avea cand ma vede, cat de disperata imi va sari in brate.
Ii spusesem educatoarei ca vreau sa o iau acasa dupa somnul de amiaza si eventual sa ma sune cand se trezeste. Dar n-am mai avut rabdare sa astept telefonul si la 15,30 eram la gradi. Cand am intrat am descoperit cu uimire o Eliza cuminte si linistita, cu ochisori abia treziti :) imbracata si pregatita de gustare. Cand m-a vazut a zis doar "mami" si a zambit dar nu a sarit disperata in bratele mele. Apoi mi-a aratat plastilina pe care o avea in maini zicand : "uite!". Am chemat-o la mine si abia atunci a venit, am imbratisat-o si am pupat-o, ea a ras si dupa ce i-am dat drumul sa ma pot uita mai bine la ea, a venit singura si m-a pupat si ea. Atunci a devenit usor nerabdatoare sa plece, pentru ca educatoarea ii si pregatise gustarea sa o ia la pachet si a inteles ca e rost de plecare. Dar m-am gandit ca e mai bine sa o manance acolo si i-am zis Elizei sa mearga la masa, sa-mi arate care e locul ei, unde a mancat ea, eram curioasa cum mananca ea cu toti la masa. S-a dus si s-a asezat pe scaunel, relaxata si ascultatoare si a inceput sa rontaie fructe si biscuiti. Atunci m-am convins de ce mi-au spus, cum ca si la amiaza a mancat bine si fara mofturi. Oricum, am mai avut experiente unde Eliza a mancat mult mai bine in public, cu multi oameni la masa asa ca nu era greu de crezut ca a papat.
La somn cica a marait putin si a inceput sa o strige pe mami dar i-au dat un ursulet in brate si educatoarea a inceput sa-i arate ochii, nasul, urechile etc. si a zis ca a adormit repede, crede ca era obosita. Cred ca si eu, trezita de la 7,45!
In fine, dupa ce au terminat gustarea, copiii au iesit in curte, la joaca. Ei bine, Eliza nu a mai vrut sa plece, asa ca am mai stat o jumatate de ora sa sara pe saltea, sa se dea pe tobogan si altele.
Dupa aceea ne-am dus la o prietena care locuieste pe aceeasi strada cu gradinita, unde a cerut papa! Incredibil! I-a pus prietena noastra un bol de ciorbita de vitel si papat aproape tot! Acasa a mai mancat struguri si inainte de culcare un bol de lapte cu cereale, i-am facut duş şi la 20,30 eram in pat. A supt bine si a adormit inainte de ora 21. Oau, asa program sa tot avem, sper sa ne tina!
Ce n-am mentionat este ca am redescoperit cum e sa gatesti fara un copil urlator agatat de picioare :)) si cum e sa faci un dus relaxata, fara un copil care sa bata in cada si sa urle "baaaa-ieeee-baaaa-ieeee!" In acelasi timp am descoperit ce trista si goala e casa fara Eliza, imi venea sa umblu tot incet, ca si cand ar fi dormit!