Luni iar a plans cand am lasat-o, desi de data asta chiar am crezut ca va fi ok, copiii erau in curte, se jucau. Totusi, acum n-a vrut sa mearga pe saltea sa sara, nici pe tobogan sa faca "vuuum". Am lasat-o si am plecat dar ne-am intors cu masina pe alta strada si am urmarit-o de la coltul strazii, din masina, fara sa ne vada. Deja nu mai plangea, era de mana cu educatoarea, se duceau spre balansoar. A luat-o cealalta educatoare si a pus-o langa ea pe balansoar si Eliza statea cuminte acolo, ba chiar s-a lipit de doamna :) Asa ca am plecat linistiti.
Seara cand ne-am dus dupa ea, la 4 pm, abia se trezise, tocmai o schimbasera si cobora sa pape gustarea. Cand ne-a vazut a ramas pe loc, fara sa schiteze nici un gest. Ma gandesc ca nu-i venea sa creada ca ne vede pe amandoi asteptand-o. Dupa cateva secunde, a venit spre mine aproape in fuga si mi s-a aruncat in brate. Dar fara sa planga. Am pupat-o si i-am spus ca o iubesc, apoi am rugat-o sa mearga sa manance cu ceilalti copii. Si a mers, s-a asezat la masa si a mancat cu Iulia, stand foarte cuminte la masa. Nu ne venea sa credem cat de cuminte sta, fara sa se ridice sau sa sara sau mai stiu eu ce alte giumbuslucuri face acasa in timpul mesei.
Dupa aceea am iesit afara si iar n-a mai vrut sa plece. A luat toate jucariile la rand de cateva ori si tot nu se dadea dusa, orice i-am fi zis. Am luat-o cu forta in cele din urma si s-a cam smiorcait dar in masina i-a trecut, cand si-a vazut jucariile.
De marti incepand n-a mai plans deloc, am intrat tinand-o de manuta, nu s-a mai agatat de mine. De miercuri chiar mi-a facut cu mana la plecare si a zis "cius", daca i-a spus Iulia sa faca asa :) Cand merg dupa ea o gasesc vesela, jucandu-se, se bucura cand ma vede dar nu e disperata. O iau in brate si ma iubeste, se vede ca i-a fost dor de mine dar nu ii e urat acolo. Ii place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu