Azi mi-am luat inima in dinti, sotul si copilul de mana si am plecat in cautare de gradinita. Dupa ce am imbracat-o si am fost gata de plecare, ne-am indreptat spre usa. Apoi, cand coboram scarile cu ea de mana, am simtit o emotie puternica in stomac! Ma uitam la ea si ma miram ce repede a trecut timpul si iata ca e marisoara, intelege tot ce-i spun, comunicam, ne contram cand nu ne convine ceva... Si inca nu a implinit nici 2 ani!
Hmm! Deci aveam emotii doar pentru ca plecam sa cautam gradinita, cum va fi cand va merge intr-adevar? dar cand va incepe scoala? deja am ajuns prea departe cu gandul...
In fine, ajungem la gradinita pe care doream sa o vedem si nimerim chiar la ora mesei a grupei mici. Copilasii stateau cumintei la mesele lor de pitici, pe scaunelele lor micute si asteptau sa li se puna mancarea. Eliza cand i-a vazut pe toti la mese, a si zbughit-o la un scaunel liber si s-a asezat tacticoasa la masa! Apoi se uita la noi tare mandra de isprava ei! Probabil ii placea ca era cu toti copiii si facea si ea ce faceau ei.
Ei, ce sa mai zic, ca noi am plecat sa vedem restul gradinitei si ea ramas cu educatoarea si copiii fara sa zica nici "pas!" Ca a mai si mancat tot castronelul de ciorba, hranita fiind de educatoare si, culmea, a putut sa manance fara sa ceara la fiecare lingura "altu'" filmulet pe youtube, n-am mai avut cuvinte!
Asta m-a incurajat ca o sa-i fie bine la gradi si ca o sa se acomodeze repede si mai ales, ca va manca. Sper sa nu fi fost doar un episod izolat.
O ador pe fiinta asta mititica, creata si cu ochii negri.
imi dai curaj :))
RăspundețiȘtergeree de stat?
si mie mi-a dat ea curaj, vazandu-i comportamentul. sper sa fie la fel de bine in continuare :)
RăspundețiȘtergerenu e de stat, e gradinita particulara...