In sfarsit am reusit sa-mi strang incaltamintea de iarna si sa o pun in cutii. Eram pe casa scarilor si tot caram cutiile si papucii sus, spre pod. Eliza se distra de minune cu aceasta noua activitate si a inceput sa urce si sa coboare singura scarile, tinandu-se doar cu o mana de balustrada si urland de cate ori voiam sa o ajut. Apoi, intr-o tura de urcat, a inceput sa si "numere" in timp ce urca: "unu, do, tiei" M-a dat gata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu