De curand am intrat in a 8 luna al celui de-al doilea an din viata bebelucai. Deci mai am mai putin de 5 luni de stat cu ea si trebuie sa ma intorc la serviciu. Ma deprima gandul de a nu mai fi tot timpul langa puiul meu. Iar tati incearca sa ma imbie cu ideea de a sta acasa inca un an fara plata. Ideea de a mai sta cu fetita mea inca un an imi surade, luata strict asa. Dar cand ma gandesc ca e fara plata si ca as fi inca un an departe de tot ce inseamna job-ul meu, imi dau seama cat de greu va fi sa revin dupa o pauza atat de lunga. Usor nu va fi nici dupa 2 ani dar macar ma intelege toata lumea, ca am profitat de acel timp sa fiu alaturi de puiul meu scump.
Eliza ma incanta si ma distreaza in fiecare zi cu chestii noi. De exemplu, noi avem inainte de culcare un joculet in care in timp ce o schimb in pijamale, ii pup pe rand piciorusele, manutele, obrajii etc. si le spun ”Somn usor!” Asa ca acum vreo 2 zile, in timp ce o tineam in brate si o incaltam sa plecam afara, ea m-a pupat brusc si din proprie initiativa pe obraz. Vazandu-ma atat de incantata, a cerut ”altu” si m-a pupat si pe celalalt obraz! M-am topit, e asa de dulce si are niste buzite asa scumpe! In timp ce ma pupa mai zice si ”moa!”
Sau alta noutate este ca, tot la culcare, daca are momente cand nu vrea sa stea in patut, o iau in brate si ii cant diverse cantecele. Bine, ca deja are preferinte si daca nu-i place ce incep sa-i cant maraie si imi zice ”altu”! Pe langa asta, a inceput sa vrea special in brate si dupa ce o iau, imi zice ”mami, la-la-la!” Adica mami, canta-mi! Nu mi-a venit ca cred cand am auzit-o prima data!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu