Nu-mi vine sa cred ca bebeluca mea are 1 an jumate! E deja mare!
I-am cumparat aseara reductor pt wc si azi l-a folosit prima data. A stat cuminte si a fost foarte incantata cand s-a vazut si ea cocotata pe wc. Cred ca se simtea si ea mare :) Si-a facut si 'treburile' si era chiar mandra, a plans cand am luat-o jos si am tras apa. A trebuit sa o mai pun o data pe toaleta :) ca sa se linisteasca.
Am fost azi la plimbare pe centru cu buni si Eliza, care a alergat iar dupa copii si porumbei. E intr-o perioada ciudata, a inceput aproximativ acum 3 luni si e din ce in ce mai rau: e foarte posesiva, are un simt al proprietatii foarte dezvoltat, combinate cu incapatanarea si dorinta de a face numai ce vrea ea... hmmm, rezulta un cocktail greu de indurat. Urla la copiii care indraznesc sa-si ceara propriile jucarii inapoi iar daca asta nu-i intimideaza (de obicei functioneaza doar primele dati), ii impinge si chiar a lovit cu mana peste fata de vreo2-3 ori. Ii tot explic ca nu e bine, ca trebuie sa imparta, ca nici macar nu sunt jucariile ei dar deocamdata e degeaba. Iar daca are si ea jucariile ei nu ajuta la nimic, pt ca ea tot de ce e interesant pt altii e atrasa. In fine, ma gandesc ca se va rezolva cu timpul.
Toate nebuniile ei sunt compensate insa de dragalasenie. Numai cand o aud cum ma striga "mami" cu vocea ei dulce, inca ma topesc.
A intalnit o fetita azi in centru care i-a placut in mod deosebit, mai mult decat ii plac copiii in general. Isi punea capul pe ea sa o iubeasca, o mangaia pe caput (mai mult o lovea dar era incet si era de drag, asa stie sa mangaie:)), a pupat-o din proprie initiativa, o data pe nasuc si o data pe obraz, apoi m-a tras pe mine si a toncanit din buze, semn ca trebuie sa o pup si eu. Nu mi-a venit sa cred, nu era geloasa acum, din contra, voia sa imparta iubirea mea si m-a facut sa o pup de 2-3 ori (am pupat fetita pe cap).
Sa mai spun ca cerseste mancare de la toti pe care ii vede mancand? daca ar avea pofta aia si acasa si pt mancare sanatoasa, as fi cea mai fericita!
A, si ne-a aparut primul canin, in dreapta sus. Am inteles din nou de ce a mancat atat de prost in ultimul timp si iar mi-a parut rau ca mi-am pierdut rabdarea. Ufff!
Seara am iesit la tura 2 de plimbare, am fost in parcul Sub Arini, cu Albert si parintii lui, baietelul pe care, propriu-zis, il cunoaste de cand s-a nascut. Au fost in acelasi salon cu noi din prima pana in ultima zi din maternitate. Au crescut, ne uitam la ei si nu ne venea sa credem ce repede a trecut timpul. Parca numai cand isi dadeau rand la plans in prima noastra noapte impreuna. Plangeau pe rand ca sa fie siguri ca nu avem cand sa atipim si noi putin.
Eliza s-a comportat ca de obicei, zbiera cand ii atingea tricicleta, cand se apropia de ea prea tare, abia spre sfarsit s-au mai imprietenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu