A fost o vreme foarte frumoasa pe 1 martie, se vede ca e inceput de primavara! Tati a venit cu martisoare si zambile la fetele lui preferate. Lizuca aproape ca i-a smuls zambilele din mana, si pe ale mele si pe ale ei. Au devenit toate ale ei! :)) Era atat de fericita si le tot mirosea si vorbea pe limba ei. Apoi i-am desfacut martisorul din cutiuta, e un Tweety mic si dragalas din cauciuc si i l-am dat. Nu va puteti imagina cat de fericita si uimita a fost cand l-a vazut! Striga intr-una "oaaa", "oaaaa" de parca cine stie ce minune a vazut! Dupa ce l-a studiat si s-a minunat a inceput sa-l pupe! A fost mortala! Ea ii spune "titi", adica Tweety :) I l-am legat apoi de nasturele de la geaca si daca e imbracata si o intrebi de Tweety ti-l arata imediat. E foarte incantata de martisorul ei!
Am fost si pe la mama sa-i ducem martisor, avea prajitura facuta, preferata mea, bebelina cand a vazut-o a inceput "mniam-mniam" si "opa" sa o ridic pe scaun si sa manance. A papat 2 bucatele apoi s-a dus la joaca. Era atat de vesela si de energica de nu o mai puteai opri! Cred ca de la zaharul din prajitura :)) A repetat tot ce i-am cerut, a "zis" poezii, a imitat toate animalele si a sarit intr-una in pat, cocotata pe perne. A fost delicioasa!
Fiind din nou in greva foamei ne-am dus la Carrefour sa-i luam cateva borcanele doar-doar mananca si ea ceva. Acolo si-a facut o prietena, un pic mai mare decat ea, Giulia. S-au distrat de minune, au luat sticle, canute de bebelusi, biberoane si s-au jucat, apoi le-am bagat pe amandoua intr-un tarc si au sarit si au ras, de parca erau in cel mai tare loc de joaca! Abia am luat-o de acolo, n-ar mai fi plecat!
Ajunsi acasa, am incercat sa ii dau de mancare dintr-unul din borcanele si a refuzat categoric. N-a vrut nici iaurt, nici fructe, nici Actimel, nici placinta cu mere, nimic. Ma cam enervasem si am certat-o. A certat-o si "Aii" si cand a cautat scapare la tati, a certat-o si el. Cearta inseamna ca i-am spus pe un ton mai aspru sa manance si sa lase joaca. Si ce credeti ca a facut Lizuca? Ne-a intors spatele si s-a dus hotarata spre baie. Am crezut ca s-a suparat si vrea sa mearga sa faca baie (ii pregateam apa in cada) dar nu, ea s-a dus si s-a ascuns dupa perete si a incept sa faca "bau" si sa tipe! Ea voia sa ne faca sa radem ca sa uitam ca nu a fost cuminte! Si atunci mi-am dat seama cum si-a creat ea in capsorul ei o intreaga strategie in momentul in care ne-a intors spatele. Ca si cand zicea lasa ca va arat eu ca nu puteti sta suparati pe mine, stiu eu ce sa fac ca sa ma scot! E super smechera, ne face pe toti cu un zambet! A inceput cu santaje din astea de pe la 1 an, cand imi dadea pupici ca ma vedea suparata din aceleasi motive: nu voia sa manance! In orice caz, pe fetita asta nu poti sta suparata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu